din cuprins:cartea UMBRA
| From Adrian Nuta |
Scoala de Atentie
Am petrecut in scoala,ca elev si student,12+5+5=22 de ani din viata mea (aproape jumatate). In baza acestei experiente sunt inclinat sa afirm ca cele mai importante lucruri despre realitate sau viata nu doar ca nu sunt studiate ci par a fi considerate de la sine intelese. Sunt aproape sigur ca viata mea ar fi aratat altfel daca as fi invatat mai putina trigonometrie si mai multa psihologie,daca as fi aflat mai multe nu despre razboaie ci despre felul in care conflictele se pot rezolva,daca as fi inteles mai degraba cum functioneaza mintea mea si nu cum functioneaza motorul Otto,daca as fi avut de rezolvat,in loc de integrale duble,probleme de exprimare a emotiilor si sentimentelor. Am invatat (si apoi am uitat) atat de multe lucruri inutile,nerelevante si plictisitoare incat mi se pare o minune faptul ca inca mai sunt capabil sa gandesc,sa fiu curios si sa vreau sa inteleg realitatea.
La 6 ani abia impliniti am facut presiuni pentru a merge la scoala in speranta ca voi afla ceea ce ma interesa despre viata. Inca mai cred ca acesta e rolul unei scoli. Daca vreau sa invat sa conduc o masina merg la scoala de soferi. Daca vreau sa devin antrenorul unei echipe de fotbal merg la scoala de antrenori (aceea care ofera licente PRO,desigur). Daca vreau sa cunosc viata,imi inchipui eu,este potrivit sa merg la scoala. Doar ca acum inteleg ca este nevoie de o altfel de scoala. Scoala actuala este excesiv de abstracta si,se stie,abstractiunile nu au viata in ele. E bine sa am o harta insa niciodata harta nu este mai importanta decat teritoriul. Imi pierd timpul daca studiez doar harta si cu siguranta nu voi retine mare lucru (in fiecare an ma distrez amar intrebandu-mi studentii ce este aceea o tensiune de 220 de volti). Scoala traditionala selecteaza din realitate un aspect mititel si reduce experienta la un set de experiente abstracte,traite in secvente de nemiscare de 50 de minute. Inca mi se pare admirabila capacitatea copiilor de a suporta aceasta metodologie asa de putin naturala. In loc sa faci experienta concreta a unui munte trebuie sa fii atent la gandurile despre muntii Retezat sau Altai Shan (pe care este indoielnic daca îi vei vedea vreodata).
La ce ne putem astepta dupa 12 ani de „reductionism”? La diminuarea contactului cu realitatea si la amplificarea sentimentului de separare (ca sa nu spun alienare) de lume. Constiinta se contracta iar ceea ce eu numesc Prezenta (dar nu voi detalia acum) se pierde. Cum sa fii atent la lucruri care nu vibreaza,nu se misca,nu trezesc emotii (dacat in asociere cu notele,alta calamitate) si intuiesti ca nici nu-ti vor folosi vreodata? Cred ca tinerii au nevoie sa fie in contact cu probleme reale si se vor dezvolta cel mai bine infruntandu-le experiential,nu doar cognitiv. Sunt convins ca scoala viitorului va fi o scoala de tip experiential (in care competentele cognitive sa fie stimulate simultan cu resursele emotionale in conditii de implicare corporala). Nefiind insa sigur daca stranepotii mei o vor apuca m-am gandit sa asociez judecatilor mele critice (indulcite din motive de expunere publica) si o serie de actiuni „terestre”. Asa a aparut scoala de atentie,un proiect care sa faca tranzitia spre scoala viitorului,un loc unde nu se pun note si nici nu se dau diplome (deoarece adevaratele examene sunt stabilite de Viata,impreuna cu recompensele sau sanctiunile cuvenite)
Se numeste „de atentie” deoarece,in opinia mea,cea mai importanta disciplina,care nu se preda nicaieri in invatamantul clasic,este „Atentia”. Matematica de la 8 la 9,Literatura de la 9 la 10,Atentie de la 10 la 11-iata cum ar arata orarul unei zile de joi,undeva in viitor (iar vinerea,bineinteles,ar fi rezervata modulului de comunicare cu sexul opus)
Care este obiectivul ei? E simplu. Vreau ca tu,studentul,sa inveti sa fii atent la ceea ce se intampla aici si acum. Te rog,nu-mi spune ca deja stii sa faci asta (nu crezi? Spune repede ce personalitate se afla pe hartia de 1 leu! Are ochelari? I se vad ambele urechi? –si scuteste-ma de scuza ridicola cu folosirea cardului). Sa fii atent la ceea ce se intampla in tine (pentru a te putea intelege) si in mediul tau de contact (pentru a te putea adapta) mi se pare resursa decisiva aflata la dispozitia unui om. Ai observat atentia uimitoare pe care un copilas este in stare sa o manifeste cand este cu adevarat interesat de ceva? Ai urmarit (cu atentie!) un prichindel de 1 an care descopera lumea? Cele mai banale obiecte sunt extraordinar de interesante (am urmarit o data o fetita care se oprise pentru a se uita fascinata la un melc,exasperandu-si mama,satula,probabil,de asemenea experiente senzoriale). Ne nastem cu acest gen de atentie,cu aceasta caracteristica magnifica ce ne permite sa exploram natura realitatii si sa facem un pic de ordine in acest puzzle infricosator de complex care este lumea noastra. Din pacate,scoala blocheaza sau distorsioneaza atentia,o conditioneaza si o „prinde” in tipare din care,ulterior,am impresia,oamenii ies doar cu mare greutate. Imi propun sa recuperez aceasta comoara si pentru ca lucrez tinand cont de felul in care se construiesc si evolueaza mecanismele psihologice am inceput,bineinteles,cu atentia focalizata pe corp (senzatiile corporale generate de miscari variate). Este ca si cum studentul se naste din nou,ocazie cu care,am remarcat,apar in constiinta evenimente(de fapt urme emotionale) din copilarie demult uitate sau niciodata stiute. La un alt nivel (terapeutic,de data asta) poate fi interesant modul in care un adult isi poate revedea si rescrie copilaria,dintr-o stare de constiinta mult mai avansata pe axa timpului. Eul sanatos,se stie,apare si se dezvolta pe un suport corporal pe deplin identificat si experimentat (o schema corporala stabila,fara discontinuitati). Acesta este principiul pe care imi intemeiez asteptarea ca exercitiul flexibil si satisfacator al atentiei (adica asociat cu placerea-exact opusul scolii traditionale) sa creeze premisele aparitiei sau consolidarii unui Eu adaptat si sanatos. Ma intereseaza un instrument de dezvoltare larg accesibil,apt sa-i ajute pe oameni in conditii mai economice (psihoterapiile actuale,pe care le pretuiesc,sunt costisitoare). Evident ca atentia nu este suficienta pentru a spera la o viata fericita in aceasta lume descurajatoare prin cantitatea de angoasa pe care o contine. Insa despre asta si altele asemanatoare..in curand!
Adrian Nuta - Umbra, rearanjata(58 pag)
Adrian_Nuta - Umbra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu