Louis Regamos-Mai mult de o oră... în al 7-lea cer al orgasmului prelungit

Introducere

Dacă m-am hotărît acum, pentru prima oară în viaţa mea, să încep sa scriu, este pentru că tocmai am trăit o experienţă care, fără nici o exagerare, ne-a schimbat complet existenţa, atît mie cît şi iubitei mele. Această experienţă extraordinară, profund spirituală, pe care mă voi strădui să o relatez în cele ce urmează cît mai fidel, în esenţialul ei, a fost pentru mine o adevărată revelaţie, conducîndu-mă la descoperirea unor dimensiuni fascinante şi complet nebănuite ale dragostei şi plăcerii amoroase.
La fel ca majoritatea oamenilor, consider că a face dragoste se numără printre experienţele cele mai intense şi profund transformatoare care pot fi trăite. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că, după 4 ani de convieţuire cu iubita mea, o femeie totuşi superb înzestrată, întrutotul fermecătoare şi foarte senzuală, lucrurile nu mai erau deloc ca altădată. La începutul relaţiei noastre am trăit bineînţeles din plin acea minunată exaltare a descoperirii — cine nu cunoaşte pasiunea primelor întîlniri cu o femeie deosebită de care eşti îndrăgostit?! Odată cu trecerea timpului însă, au intervenit rutina şi monotonia, iar legătura noastră, din fascinantă şi plină de pasiune, a devenit searbădă şi chiar frustrantă. Frecvenţa întîlnirilor noastre intime a scăzut aproape dramatic. Fără să ne-o spunem deschis, amîndoi simţeam în acea vreme din ce în ce mai puţină plăcere în a ne regăsi în intimitate, iar amorul ajunsese să aducă din ce în ce mai mult şi mai clar a obligaţie. Datoria conjugală! Ce expresie tristă, cînd te gîndeşti mai bine, dar pe care începusem atunci să o trăiesc ca atare... Plăcerea ar trebui să fie orice, numai obligaţie nu, dar, în ciuda vîrstei noastre tinere, sexul nu mai era cîtuşi de puţin pentru noi o experienţă extraordinară.
A face dragoste devenise atunci pentru noi aproape un act pur fiziologic, igienic. Igienic poate pentru trup, dar nu şi pentru suflet, deoarece pot să spun că ajunsesem să trăiesc o stare de insatisfacţie foarte mare, pe care n-ar fi deloc exagerat s-o numesc frustrare. într-un fel nu mai aveam senzaţia că fac dragoste cu iubita mea.
în toiul îmbrăţişărilor noastre intime, oricît de puternică era ceea ce eu credeam atunci a fi plăcerea, mă trezeam gîndindu-mă la alte femei, la alte corpuri: la o frumoasă trecătoare pe care o zărisem fugitiv pe stradă în ziua respectivă, la o colegă agreabilă care... Aceasta devenise pentru mine o adevărată obsesie, încît mă gândeam din ce în ce mai mult să merg să-mi caut împlinirea în altă parte.
Fiind încă tînăr şi iubita mea la fel, nu puteam deloc concepe că va trebui să-mi petrec întreaga viaţă împreună cu o femeie cu care intim practic mă plictiseam. Ideea de a-mi găsi o amantă mă încolţea din ce în ce mai mult şi totuşi, în acelaşi timp, o şi respingeam. Aceasta dintr-un motiv serios: încă o iubeam. Simţeam cîteodată că o iubesc profund şi nu doream să o pierd, să mă despart de ea fără a face totul pentru a îmbunătăţi relaţia noastră. Aveam amintiri, obiceiuri, prieteni comuni, o viaţă... Lăuntric eram sfîşiat: în ciuda fidelităţii mele exterioare, duceam un fel de viaţă dublă, deoarece îmi înşelam iubita chiar în patul nostru.
Insuportabil îmi era şi faptul că viaţa noastră devenise o mare minciună. N-am îndrăznit să-i vorbesc atunci iubitei mele despre aceste lucruri, de teamă ca între noi să nu izbucnească o adevărată dramă. Fără îndoială, mă gîndeam, m-ar acuza că sînt la fel ca toţi ceilalţi bărbaţi, că doresc să am aventuri, că n-o mai iubesc... şi totuşi, într-un fel, sentimentele mele pentru ea nu se schimbaseră...
Situaţia era mai Complexă... Deteriorarea vieţii noastre sexuale a antrenat o deteriorare generală mult mai gravă. Deoarece comunicam rău în intimitate, ajunseserăm să fim foarte încordaţi în activităţile cotidiene, încît deveniserăm aproape străini. înţelegerea şi tandreţea care se manifestaseră din plin, de atîtea şi atîtea ori, între noi erau acum de domeniul trecutului. Fără să ne-o mărturisim, inventam pe rînd pretexte pentru a nu ne mai întîlni în pat decît pentru a dormi. Pe ea o «apucă brusc migrena», eu «avusesem prea mult de lucru azi», sau «am mai făcut dragoste săptămîna asta»,.. în sfirşit, toate aceste motive comune, regăsite din nefericire aproape zilnic în conversaţia multor cupluri obişnuite la ora culcării.
în jurul nostru, mai multe cupluri de prieteni se despărţeau... semne ale trecerii timpului, tară îndoială. Aceasta se petrecea probabil din motive asemănătoare cu ale noastre, deoarece principala cauză a rupturii cuplurilor este şi rămîne pierderea sau lipsa armoniei sexuale. Sexualitatea reprezintă totuşi participarea cea mai profundă a fiinţei într-un cuplu şi este aproape firesc ca, atunci cînd acest lucru nu mai merge, cuplul să se destrame. Chiar dacă nu se destramă pe loc, cuplul este atunci ca şi compromis, pentru că, indiscutabil, ceea ce uneşte cu adevărat un bărbat cu o femeie este relaţia sexuală «perfectă».
Cu toate că nu vorbeam despre aceste lucruri, traversam atunci, evident, o criză serioasă care, mă temeam, se putea termina printr-o despărţire. Bănuiam, pe bună dreptate, că iubita mea trăia o insatisfacţie similară. La fel ca mine şi ea visa la alte trupuri, la alte îmbrăţişări, la împlinire. în orice caz, simţeam destul de clar că avea nostalgia fermecătoarelor şi pasionatelor nopţi de la început, a minunatei efervescenţe şi transfigurări de altădată.
Cu toate acestea, o spun tară pretenţii, nu eram deloc un iubit ncîndemînatic: avusesem pînă atunci un număr apreciabil de amante pe care le împlinisem amoros mai mereu; De altfel, în acea vreme mă gîndeam adesea la ele. Fără să vreau îmi aminteam nopţile mele de alifulală şi evocam spontan amintiri a căror precizie mă tulbura. Mă gîndeam la Nancy, o tînâră mulatră cu chip divin care, la prima noastră întîlnire, la o petrecere ce mă plictisea teribil — cum sînt cele cu oamenii din înalta societate — a profitat de primul moment în care am rămas singuri pentru a-mi pune cu obrăznicie mîna între picioare. Cum, în ciuda surprizei, n-am protestat — nu văd de altfel care bărbat ar fi putut rezista (şi de ce ar face-o!) — m-a tras într-un colţ mai întunecat unde a îngenunchiat cu îndrăzneală la picioarele mele, primind prelung între buzele sale voluptoase oferta bărbăţiei mele.
Mă mai gîndeam la Janine, îmbătătoare blondă care în timpul extazului îşi întindea foarte sus picioarele şi ţipa sfîşiindu-mi cu pasiune spatele, ca şi cum ar fi avut nevoie să se agaţe de mine pentru a nu dispărea, pentru a nu-şi pierde cunoştinţa...
Cum o mai regretam pe Genevieve, o roşcată straşnică cu ochii verzi, dulce doar cu numele, deoarece era aprigă, pe care n-am putut s-o văd complet dezbrăcată decît ultima oară cînd am făcut dragoste. Iubea pericolul atît de mult, încît nu făceam niciodată dragoste în pat. Am fost adesea tentat să cred că avea convingerea că «nu se face»... Prima oară a fost în maşina ei, într-o luni după-amiază, în plin centrul Parisului. Eram aproape mort de frică, dar în acelaşi timp excitat la culme. Apoi, în ascensorul unui mare magazin care, printr-o fericită «întîmplare», s-a blocat cîteva minute, ocazie pe care evident n-am ratat-o. Toaletele de femei ale restaurantelor, unde ne strecuram pe furiş, erau pentru noi un loc ideal pentru zbenguială. Era cu desăvîrşire exclus ca ea să fi intrat acolo pentru a se pudra...
Toate aceste amintiri şi multe altele, pe care le trec acum sub tăcere, deoarece nu stă în intenţiile mele să alcătuiesc o antologie erotică, ajunseseră să mă obsedeze pur şi simplu. Mărturisesc că nu mă puteam deloc hotărî să accept că acestea nu erau decît «nebunii ale tinereţii» şi că acum trebuia să duc o viaţă «serioasă». Despre relaţia cu iubita mea actuală, Patricia, am spus destul dacă precizez că eram împreună de mai bine de 4 ani. Fusese şi ea la începui o iubită pasionată, fascinantă, plină de mister, dar acum — şi eram sigur de asta, în ciuda micilor comedii pe care mi le juca şi pe care i le jucam şi eu în timpul îmbrăţişărilor noastre intime din ce în ce mai distante — se plictisea. De altfel, într-o bună zi am avut cea mai bună dovadă a acestui lucru.
într-o seară mă întorsesem de la birou înaintea ei. Lucram la o agenţie de publicitate, slujbă care la început îmi plăcuse mult, dar monotonia care se instalase de cîtva timp în relaţia noastră ajunsese să-mi afecteze şi activitatea profesională. Nu mai aveam deloc tragere de inimă, totul îmi părea lipsit de interes, în ciuda succesului meu şi a colegelor de serviciu, cel puţin simpatice, mai ales una dintre ele, pe care mă gîndeam din ce în ce mai insistent să o cunosc. O simţeam interesată şi, fără îndoială, un singur gest ar fi fost deajuns. Trăia singură, totul ar fi fost uşor. Da, trebuia să iau o hotărîre în privinţa Patriciei, lucrurile nu mai puteau continua aşa...
Iubita mea a sosit în acea seară mai tîrziu ca de obicei şi părea tulburată. De fapt, era exaltată de o carte pe care o avea în mînă şi pe care o devorase literalmente în după-amiaza aceea, renunţînd să se mai întoarcă la biroul unde lucra ca traducătoare. Scris de un reputat psihiatru şi sexolog din California împreună cu soţia sa (Alan P. Brauer şi Donna J. Brauer), care-l şi asistă la clinica unde ei tratează acum anual cu succes multe cupluri ce caută să găsească sau să regăsească, ca şi noi, armonia sexuală, best sellerul american cu nume ciudat — E.S.O. — expunea o metodă întrutotul revoluţionară pentru concepţiile noastre curente.
Dar mai întîi, ce vrea să însemne E.S.O.? Aceasta este prescurtarea de la Extendend Sexual Orgasm, adică orgasm sexual prelungit. Nota de pe coperta din spate a cărţii, pe care iubita mea mi-a citit-o de cum a intrat pe uşă, era cum nu se poate mai promiţătoare: «aplicînd metodele expuse, se poate prelungi atît orgasmul femeii, cit şi cel al bărbatului, nu numai ia cîteva minute, ci la o oră şi chiar mai mult».
Evident, la început am fost sceptic faţă de aceste promisiuni, care-mi păreau că ţin mai curînd de domeniul unei imaginaţii cam bogate decît de realitate, şi nu i-am ascuns deloc asta iubitei mele. Dacă era într-adevăr posibil, de ce nu mai auzisem vorbindu-se despre acest lucru niciodată înainte? Pur şi simplu, fiindcă la noi, în Occident, aceste lucruri au fost pînă acum necunoscute, mi-a replicat ea. Iubita mea mi-a spus atunci deschis ceea ce ştiam şi eu de mult timp, adică faptul că între noi lucrurile nu mai erau deloc aşa cum au fost. Am consimţit uşurat şi ea m-a întrebat atunci dacă totuşi o mai iubeam. I-am spus că da. Ea mi-a răspuns că mă iubeşte şi ea şi că trebuia să facem ceva, cît mai curînd posibil, dacă doream să ne salvăm iubirea. In fond, mi-am spus, ce mai aveam de pierdut?! Nimic, Aşadar, am citit destul de deschis cartea, chiar din în acea seară şi trebuie să recunosc că am fost realmente uluit, atît de pertinenţa concepţiilor şi metodelor prezentate, cît şi de promisiunile pe care ea le conţinea. Ca urinare a lecturii, la fel ca atîtea alte cupluri înaintea noastră, ne-am hotărit să punem în aplicare tară întîrziere modalităţile expuse, de fapt un adevărat program. Din fericire, tot ce era scris în carte este cu desăvîrşire adevărat! şi am reuşit!
Am reuşit pe deplin! Recomand deci tuturor cu căldură metoda expusă în continuare, pe care pot s-o numesc miraculoasă, avînd avantajul că este simplă, explicata limpede şi progresivă. Aplicînd aceste vechi tehnici secrete orientale, bine adaptate contextului actual, nu numai că am regăsit excitaţia şi pasiunea începutului, farmecul şi inefabilul primelor nopţi de iubire, nu numai că ne-am reîmprospătat relaţia, dar am descoperit destul de rapid şi aproape fără efort, cu uimire şi încîntare, o dimensiune fascinantă, total nouă şi absolut surprinzătoare pentru noi a iubirii senzuale transfigurate. Astfel, am realizat surprinşi — de ce să nu o recunosc — că a face dragoste înseamnă cu mult mai mult decît ne-am fi închipuit, fiind chiar o minunată şi inteligentă modalitate de evoluţie spirituală în cuplu. Aceasta ne-a făcut să ne regăsim pe noi înşine şi, aşa cum am spus, ne-a annonizat profund relaţia, încît acum sîntem regeneraţi, mai uniţi, mai romantici, tandri, afectuoşi şi mai iubitori ca niciodată.
Pe de altă parte, trebuie să spun că, aplicînd aceste modalităţi eficiente, am realizat că experienţa pe care o dobîndisem pînă atunci în domeniul amoros, deşi considerată Ia modul comun drept vastă, nu însemna la drept vorbind nimic mai mult decît primii paşi şi că, în fond, pînă atunci nu ştiusem mare lucru.
De-acum înainte nu ţine decît de tine însuţi sa descoperi şi să experimentezi această trăire amoroasă copleşitoare ce naşte în fiinţă o stare de fericire extraordinară, asimilată adesea unei inefabile ascensiuni lăuntrice în cel de-al 7lea cer. Pentru aceasta nu trebuie decît să urmezi . metoda orgasmului prelungit, aşa cum am făcut şi eu împreună cu iubita mea. Ajunge să-i consacri doar puţin timp şi bunăvoinţă, dar este necesar să exersezi consecvent.
în fond cine nu visează să trăiască divinul extaz al orgasmului mai mult de o oră neîntrerupt? Iată în continuare esenţa acestei metode pe care, sînt convins, la fel ca şi mine, o veţi considera revoluţionară.