stare optical ilusion
Nimic nu exista ,totul este spirit!-vis in mintea lui Dumnezeu
A te inalta la nivelul oricarei stari inseamna a deveni automat acea stare in expresie
Dar, pentru a te înălţa la nivelul pe care nu îl exprimi acum, trebuie să te lepezi de conştienţa cu care te identifici acum. Până ce actuala ta conştienţă nu e lepădată, nu vei fi capabil să te înalţi la alt nivel. Nu te descuraja. Această renunţare la actuala ta identitate nu e atât de dificilă precum pare a fi. Invitaţia scripturilor, „Mai bine să plecăm din trup şi să petrecem la Domnul” [2Corinteni 5:8, 1Corinteni 5:3, Coloseni 2:5], nu e oferită celor puţini; e o chemare largă a întregii omeniri. Trupul din care eşti îndemnat să evadezi este actuala ta concepţie despre tine cu toate limitările sale, pe când Domnul cu care vei petrece este neştiinţa ta de a fi.
Pentr a indeplini aparent aceasta imposibila vitejie,iti indepartezi atentia de la problema ta si o indrepti spre numai A FI.
Nu conditiona aceasta constiinta,ci continua sa declari in tacere
EU SUNT-EU SUNT.
Simte pur si simplu ca esti fara chip si fara forma si continua sa faci asta pane te simti PLUTIND.
Plutindeste o stare psihologica ce neaga complet fizicul.
Prin practica relaxării şi refuzând voit să reacţionezi la impresii senzoriale, este posibil să dezvolţi o stare de conştienţă a receptivităţii pure. Este o surprinzător de uşoară realizare. În această stare de completă detaşare, o anume singularitate a gândului precis poate fi gravată profund pe conştienţa ta nemodificată. Starea aceasta a conştienţei e necesară pentru meditaţia autentică.
Această minunată experienţă de înălţare şi plutire este semnalul că eşti absent din trup sau problemă şi eşti acum în prezenţa Domnului; în starea aceasta extinsă nu eşti conştient a fi altceva decât EU SUNT – EU SUNT; eşti numai conştient de a fi.
Când această stare de expansiune este obţinută, în acest adânc al tău, dă formă noii concepţii revendicându-te şi simţindu-te a fi ceea ce, înainte de a intra în starea aceasta, doreai să fii. Vei descoperi că în acest adânc fără formă al tău toate lucrurile apar a fi divin de posibile. Orice te simţi sincer a fi pe durata acestei stări extinse devine, în timp, expresia ta naturală.
Da, să fie o tărie sau convingere în mijlocul acestei conştienţe expandate în a şti şi a simţi că EU SUNT aceea, lucrul dorit.
Revendicându-te şi simţindu-te a fi lucrul dorit, cristalizezi această lumină lichidă fără formă care eşti după chipul şi asemănarea [Facerea 1:26] a ceea ce eşti conştient a fi.
Crezi că EU SUNT e în stare să facă asta? Atunci revendică-ţi EUL a fi ceea ce vrei să vezi vărsat din belşug. Revendică-te a fi ceea ce vrei să fii şi aceea vei fi. Nu graţie maeştrilor „voi vărsa binecuvântarea”, ci pentru că m-ai recunoscut pe MINE (pe tine însuţi) a fi aceea voi vărsa binecuvântarea, pentru că EU SUNT toate lucrurile pentru toţi.
Omul eşuează în a face lucrările lui Iisus Hristos fiindcă el încearcă să le săvârşească de la nivelul său actual al conştienţei. Nu-ţi vei transcende niciodată realizările curente prin trudă şi sacrificiu. Nivelul tău actual al conştienţei va fi transcens numai pe măsură ce îţi părăseşti starea actuală şi te înalţi la un nivel superior.
Lucrările sunt săvârşite. Tot ce ţi se cere pentru a îngădui acestor calităţi să se exprime este revendicarea – EU SUNT aceea. Revendică-te a fi ceea ce doreşti să fii şi vei fi. Expresiile urmează impresiilor, ele nu le preced. Dovada că eşti va urma revendicării că eşti, nu o va precede.
Numai printr-o singură uşă poate ceea ce cauţi să intre în lumea manifestării. „EU SUNT uşa”. Conştienţa ta este uşa, deci trebuie să devii conştient a fi şi a avea ceea ce doreşti să fii şi să ai. Orice încercare de a-ţi realiza dorinţele pe căi altele decât prin uşa conştienţei te face un hoţ şi un tâlhar al ţie însuţi. Orice expresie care nu e simţită nu e firească. Înainte ca orice să apară, Dumnezeu, EU SUNT, se simte pe sine a fi lucrul dorit; şi apoi lucrul apare. E înviat; ridicat din nimicnicie.
EU SUNT bogat, sărac, sănătos, bolnav, liber [sau] deţinut erau toate mai întâi impresii sau condiţii simţite înainte de a deveni expresii vizibile. Lumea ta este conştienţa ta obiectivizată. Nu pierde vremea încercând să schimbi exteriorul; schimbă înlăuntrul sau impresia; iar exteriorul sau expresia va avea grijă de sine. Când adevărul acestei afirmaţii începe să fie înţeles de tine, vei şti că ai găsit cuvântul pierdut sau cheia fiecărei uşi. EU SUNT (conştienţa ta) este cuvântul magic pierdut care s-a făcut trup în asemănarea a ceea ce eşti conştient a fi.
Nici un om nu are credinţă în Dumnezeu dacă îi lipseşte încrederea în el însuşi. Credinţa ta în Dumnezeu e măsurată de încrederea ta în tine însuţi.
Dorinţa ta poate fi asemănată cu o sămânţă, iar seminţele conţin în ele atât puterea cât şi planul de auto-expresie. Conştienţa ta e pământul. Aceste seminţe sunt plantate cu succes numai dacă, după ce te-ai revendicat pe tine a fi şi a avea ceea ce doreşti, aştepţi încrezător rezultate, fără gânduri de nerăbdare.
A fi conştient de a fi sau a avea orice înseamnă a fi sau a avea ceea ce eşti conştient a fi sau a avea. Aşadar, înalţă-te până la conştienţa dorinţei tale şi o vei vedea exteriorizându-se automat.
Pentru a face asta, trebuie să-ţi negi identitatea actuală. „Să se lepede de sine” [Marcu 8:34]. Negi sau te lepezi de un lucru luându-ţi atenţia de la el. Pentru a lepăda un lucru, problemă sau ego din conştienţă, insişti în Dumnezeu – Dumnezeu fiind EU SUNT.
Stai linistit si cunoaste ca EU SUNT Dumnezeu.
„ [înălţa-Mă-voi pe pământ”, Psalm 45:10]. Crede, simte că EU SUNT; cunoaşte că acest cunoscător dinlăuntrul tău, conştiinţa ta de a fi, e Dumnezeu.
Inchide-ti ochii sisimtete a fi fără chip, fără formă şi înfăţişare. Abordează această liniştire de parcă ar fi cel mai simplu din lume lucru de făcut. Această atitudine îţi va asigura succesul.
Când tot gândul la problemă sau la sine e lepădat din conştienţă fiindcă eşti acum absorbit sau pierdut în sentimentul de numai a fi EU SUNT, atunci începe în această stare fără formă să te simţi a fi ceea ce doreşti să fii, „EU SUNT cel ce SUNT”.
În clipa în care atingi un anumit grad de intensitate, astfel încât chiar te simţi a fi o nouă concepţie, această nouă simţire sau conştienţă e stabilită şi, în timpul potrivit, se va personifica în lumea formei. Această nouă percepţie se va exprima la fel de firesc precât exprimi tu acum actuala ta identitate. Pentru a exprima calităţile unei conştienţe în mod firesc, trebuie să sălăşluieşti sau să trăieşti în acea conştienţă. Atinge-o devenind una cu ea. A simţi un lucru intens, şi apoi să rămâi încrezător că aşa este, face ca lucrul simţit să apară în lumea ta. „Voi sta de strajă şi mă voi aşeza în turnul cel de veghe ca să priveghez” [Habacuc/Avacum 2:1] şi voi „privi izbăvirea Domnului” [2Cronici/2Paralipomena 20:17]. Voi sta ferm pe sentimentul meu, convins că aşa este, şi-mi voi privi dorinţa apărând.
„Nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer” [Ioan 3:
„Orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face” [Ioan 14:13; similar, Ioan 15:16; Ioan 16:23]. Aceasta nu înseamnă, desigur, să ceri în cuvinte, pronunţând cu buzele sunetele, Dumnezeu sau Iisus Hristos, fiindcă milioane au cerut în felul acesta, fără rezultate. A te simţi a fi un lucru înseamnă să ceri acel lucru în Numele Său. EU SUNT e prezenţa fără nume. A te simţi a fi bogat înseamnă a cere bogăţie în Numele Lui. EU SUNT e necondiţionat. Nu e nici bogat nici sărac, puternic sau slab. Cu alte cuvinte, în EL nu e nici grec nici evreu, deţinut ori liber, bărbat sau femeie. Acestea sunt toate concepţii sau limitări ale celui fără de limite, şi astfel, nume ale celui fără de nume. A te simţi a fi ceva înseamnă a cere celui fără de nume, EU SUNT, să exprime acel nume sau acea natură.
„Cere orice vrei în Numele Meu însuşindu-ţi natura lucrului dorit şi Eu ţi-l voi da ţie.”
Cum m-as simti de as fi liber?
In chiar clipa în care îţi
pui sincer întrebarea asta, vine răspunsul.
Sentimentul sau fiorul care vine în răspuns la această auto-chestionare este starea-Tată a conştienţei sau Piatra de Temelie pe care schimbarea conştientă se zideşte. Cum exact se va întrupa acest sentiment, nimeni nu ştie, dar se va întrupa; Tatăl (conştienţa) are căi pe care omul nu le pătrunde [Romani 11:33]; e legea neschimbătoare.
Toate lucrurile îşi exprimă natura. Purtând un sentiment, devine natura ta. Ar putea lua o clipă sau un an – depinde în întregime de gradul de convingere. Îndoielile dispărând şi tu simţindu-te „EU SUNT aceasta”, începi să dezvolţi fructul sau natura lucrului care te simţi a fi. Când cineva cumpără o pălărie nouă sau o pereche de pantofi, el crede că toată lumea ştie că sunt noi. Se simte nefiresc cu noile sale achiziţii – până ce devin o parte din el. acelaşi lucru se aplică la purtarea noii stări de conştienţă. Când îţi pui întrebarea, „Cum m-aş simţi dacă dorinţa mea ar fi împlinită în acest moment?”, răspunsul automat, până ce se condiţionează propriu prin timp şi folosinţă, e, în realitate, jenant. Perioada de ajustare pentru a realiza acest potenţial al conştienţei este comparabilă cu noutatea purtării articolelor de îmbrăcăminte.
Luaţi seama deci cum auziţi;
celui ce are i se va da;
iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el. – Luca 8:18
Necunoaşterea de către om a funcţionării legii nu îl exonerează, nici nu-l fereşte de rezultate. Legea e impersonală şi astfel nu ţine seama de persoane. Omul e avertizat să fie selectiv în ceea ce aude şi acceptă ca adevărat. Tot ceea ce omul acceptă ca adevărat lasă o impresie pe conştienţa sa şi trebuie, în timp, să fie dovedit sau infirmat. Auzul intuitiv este mijlocul perfect prin care omul înregistrează impresii. Un om trebuie să se disciplineze pentru a auzi numai ceea ce vrea să audă, indiferent de zvonuri sau evidenţa contrară a simţurilor sale. Condiţionându-şi auzul perceptiv, el va reacţiona doar la acele impresii asupra cărora a decis. Această lege nu dă greş niciodată. Condiţionat deplin, omul devine incapabil de a auzi altceva decât ceea ce contribuie la dorinţa sa.
Dumnezeu, după cum ai descoperit, este acea conştiinţă necondiţionată care îţi dă tot ceea ce eşti conştient a fi. A fi conştient a fi ori a avea ceva înseamnă a fi sau a avea ceea ce eşti conştient a fi. Pe acest principiu neschimbător stau toate lucrurile. Este imposibil pentru orice să fie altceva decât ceea ce este conştient a fi. „Celui ce are (ceea ce este el conştient a fi) i se va da”. Bun, rău, neutru – nu contează – omul primeşte însutit ceea ce este el conştient a fi. În consecinţa acestei neschimbătoare legi, „Celui ce nu are, i se va lua şi i se va adăuga celui ce are”, bogatul devine mai bogat, săracul mai sărac. Poţi spori numai ceea ce eşti conştient a fi.
Toate lucrurile gravitează spre acea conştienţă cu care sunt în rezonanţă. Similar, toate lucrurile se desprind de acea conştienţă cu care nu sunt în rezonanţă. Împarte averea lumii în mod egal între toţi oamenii şi, în scurt timp, aceste diviziuni egale vor fi tot disproporţionate cum au fost. Averea îşi va găsi drumul înapoi spre buzunarele celor de la care a fost luată. În loc să te alături corului celor care „n-au, n-au” şi care vor să-i distrugă pe cei care au, recunoaşte această neschimbătoare lege a expresiei. Defineşte-te conştient ca fiind ceea ce doreşti.
Odată definit, revendicarea ta conştientă stabilită, continuă în această încredere până ce răsplata este primită. La fel de sigur cum ziua urmează nopţii, orice atribut, revendicat conştient, se va manifesta pe sine. Astfel, ceea ce lumii ortodoxe adormite îi pare o lege crudă şi nedreaptă devine celui iluminat una dintre cele mai milostive şi juste afirmaţii ale adevărului.
„N-am venit să stric, ci să împlinesc” [Matei 5:17]. Nimic nu e distrus, de fapt. Orice aparentă distrugere este rezultatul schimbării în conştienţă. Conştienţa veşnic umple din plin starea în care sălăşluieşte. Starea din care se detaşează conştiinţa pare celor nefamiliarizaţi cu această lege a fi distructivă. Totuşi, aceasta e numai pregătitoare unei noi stări de conştienţă. Revendică-te a fi ceea ce vrei umplut din plin. „Nimic nu e distrus. Totul e împlinit”.
„Celui ce are i se va da”.
În ziua în care omul simte „EU SUNT liber”, „EU SUNT bogat”, „EU SUNT puternic”, Dumnezeu (EU SUNT) este atins de aceste calităţi sau virtuţi. Rezultatele unor asemenea atingeri sau crucificări vor fi văzute în naşterea sau învierea calităţilor simţite, fiindcă omul trebuie să aibă confirmare vizibilă a tot ceea ce el e conştient a fi. Acum vei şti de ce omul sau manifestarea este întotdeauna făcută după chipul lui Dumnezeu. Conştiinţa ta imaginează şi exteriorizează tot ceea ce tu eşti conştient a fi.
Omul este un aşa sclav al timpului încât, dacă după ce şi-a însuşit o stare a conştienţei care nu este acum văzută de lume şi ea, starea însuşită, nu se întrupează imediat, el îşi pierde credinţa în revendicarea sa nevăzută; imediat o leapădă şi se întoarce la fosta sa stare inertă de a fi. Din cauza acestei limitări a omului, am găsit de mare ajutor să folosesc un interval de timp specific în facerea acestei călătorii spre un locaş pregătit.
Să zicem că ai o dorinţă intensă. Ca cei mai mulţi oameni care sunt înrobiţi de timp, ai putea crede că e cu neputinţă să realizezi o dorinţă atât de mare într-un interval limitat. Dar admiţând că toate lucrurile sunt cu putinţă lui Dumnezeu, crezându-l pe Dumnezeu a fi EUL din tine sau conştienţa ta de a fi, poţi spune, „Ca Ion, nu pot face nimic; dar din moment ce toate lucrurile sunt cu putinţă pentru Dumnezeu şi ştiu că Dumnezeu e conştienţa mea de a fi, îmi pot realiza dorinţa în scurt timp. Cum va fi realizată dorinţa mea, eu (ca Ion) nu ştiu, dar prin însăşi legea fiinţei mele, ştiu că va fi.”
Cu această credinţă ferm stabilită, hotărăşte care ar fi un interval relativ, raţional de timp în care o astfel de dorinţă ar putea fi realizată.
Încă o dată, dă-mi voie să-ţi amintesc să nu scurtezi intervalul de timp fiindcă eşti nerăbdător să-ţi primeşti dorinţa; lasă un interval firesc. Nimeni nu-ţi poate preciza intervalul de timp. Numai tu poţi spune care ar fi pentru tine intervalul firesc. Intervalul de timp este relativ, adică, nicicare doi indivizi nu ar da aceeaşi măsură a timpului pentru realizarea dorinţei lor.
Atitudinea receptivă a minţii este acel aspect care primeşte impresii şi astfel poate fi asemănat cu un pântec sau Mamă.
Ceea ce face impresia este masculinul sau aspectul presant şi astfel cunoscut ca Tatăl.
Impresia devine în timp o expresie, care expresie e veşnic în asemănarea şi imaginea impresiei; astfel, acest aspect obiectivizat se spune că e Fiul purtând mărturie Tatălui-Mamei lui.
O înţelegere a acestui mister al trinităţii permite celui care o înţelege să-şi transforme complet lumea şi să o făurească după propriul său plac.
Aplicaţie practică a acestui mister
Iată o aplicaţie practică a acestui mister. Stai în tăcere şi decide ce este ceea ce ţi-ar plăcea cel mai mult să exprimi sau să posezi. După ce ai decis, închide-ţi ochii şi ia-ţi complet atenţia de la tot ceea ce ar nega realizarea lucrului dorit; apoi asumă-ţi o atitudine receptivă a minţii şi joacă-te de-a presupusul, imaginându-ţi cum te-ai simţi dacă ţi-ai realiza acum dorinţa. Începe să asculţi de parcă spaţiul ţi-ar vorbi şi ţi-ar spune că eşti acum ceea ce doreşti să fii.
Această atitudine receptivă este starea de conştienţă pe care trebuie să ţi-o asumi înainte ca o impresie să se poată face. Odată obţinută această stare a minţii flexibilă şi impresionabilă, începe să imprimi asupra ta faptul că eşti ceea ce doreşti să fii, revendicând şi simţind că exprimi şi posezi acum ceea ce ai decis a fi şi a avea. Continuă în această atitudine până ce impresia este făcută.
În timp ce contempli, fiind şi posedând ceea ce ai hotărât să fii şi să ai, vei observa că fiecare inspirare de aer aduce un fior de bucurie ce curge prin întreaga ta fiinţă. Acest fior sporeşte în intensitate pe măsură ce simţi tot mai multă bucurie de a fi ceea ce te revendici pe tine a fi. Apoi, într-o ultimă inhalare adâncă, întreaga ta fiinţă va exploda de bucuria împlinirii şi vei şti prin sentimentul acesta că eşti impregnat de Dumnezeu, tatăl. De îndată ce impresia s-a făcut, deschide ochii şi întoarce-te la lumea pe care ai închis-o afară cu câteva momente mai devreme.
În această atitudine receptivă a ta, în timp ce contemplai cum e să fii ceea ce doreşti să fii, îndeplineai de fapt actul spiritual al generării, aşa că eşti acum, la întoarcerea ta din această meditaţie tăcută, o fiinţă însărcinată purtând un prunc sau o impresie, care prunc a fost conceput imaculat, fără ajutor de bărbat.
Îndoiala este singura forţă capabilă să perturbe sămânţa sau impresia; pentru a evita pierderea sarcinii unui atât de minunat prunc, păşeşte în secret prin intervalul de timp necesar care îi va lua impresiei să devină o expresie. Nu spune nimănui despre idila ta spirituală. Încuie-ţi secretul în tine cu bucurie, încrezător şi fericit că într-o zi vei da naştere fiului iubirii tale exprimând şi posedând natura impresiei tale. Atunci vei cunoaşte misterul lui „Dumnezeu a zis: ,Să facem om după chipul Nostru’”.
RUGĂCIUNEA
Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns,
şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. – Matei 6:6
Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit,
şi le veţi avea.
Aceasta se obţine luându-ţi complet atenţia de la toate lucrurile în afara celui ce care eşti acum îndrăgostit (lucrul dorit).
Pierdut în contemplare şi asumându-ţi numele şi natura lucrului contemplat, întreaga ta fiinţă începe să se înfioreze de bucuria de a fi acel lucru. Acest fior, care aleargă prin întreaga ta fiinţă când îţi însuşeşti conştienţa dorinţei tale, este dovada că eşti atât cununat cât şi impregnate. Întorcându-te din această tăcută meditaţie, uşa e din nou deschisă spre lumea pe care ai lăsat-o în urmă. Dar de data aceasta te întorci ca o mireasă impregnată. Intri în lume o fiinţă schimbată şi, deşi nimeni în afară de tine nu ştie despre această minunată idilă, lumea va vedea, în foarte scurtă vreme, semnele însărcinării tale, fiindcă vei începe să exprimi ceea ce te-ai simţit, în ceasul tău de tăcere, a fi.
Mama lumii sau mireasa Domnului este înadins numită Maria, sau apă, fiindcă apa îşi pierde identitatea asumându-şi natura a ceea cu ce este amestecată; la fel, Maria, atitudinea receptivă a minţii, trebuie să-şi piardă identitatea sa când îşi asumă natura lucrului dorit. Numai când cineva este dispus să renunţe la propriile limitări şi identitate din prezent poate deveni ceea ce doreşte să fie. Rugăciunea e formula prin care se încheie asemenea divorţuri şi mariaje.
Pentru a fi eficiente, rugăciunile trebuie să fie revendicate şi însuşite. Asumă-ţi conştienţa pozitivă a lucrului dorit.
Cu dorinţa ta definită, întoarce-te în tăcere spre înlăuntru şi închide uşa după tine. Pierde-te în dorinţa ta; simte-te a fi una cu ea; rămâi în această fixaţie până vei fi absorbit viaţa şi numele revendicându-te şi simţindu-te a fi şi a avea ceea ce doreşti. Când ieşi din ora de rugăciune, trebuie să o faci conştient a fi şi a avea ceea ce până atunci numai doreai a fi şi a avea.
Fie ca omul să recunoască odată că a sa conştienţă este profetul care suflă viaţă în tot ce este el conştient a fi, şi îşi va închide uşa simţurilor în faţa problemei sale şi îşi va fixa atenţia – numai asupra a ceea ce doreşte, ştiind că, făcând asta, dorinţele lui sigur sunt realizate. Va descoperi recunoaşterea a fi suflarea vieţii, căci va percepe – pe când se revendică pe sine, acum, conştient, a exprima sau a poseda tot ceea ce doreşte a fi sau a avea – cum el suflă suflarea [sic!] vieţii în dorinţa sa. Calitatea revendicată pentru dorinţă (într-un mod necunoscut lui) va începe să mişte şi va deveni o realitate vie în lumea lui.
Iată o formulă simplă pentru pescuitul cu succes.
Mai întâi, decide ce este ceea ce vrei să exprimi sau să posezi. Aceasta este esenţial.
Trebuie să ştii categoric ce vrei de la viaţă înainte de a pescui în ea. După ce ţi-ai stabilit dorinţa, întoarce-te de la lumea simţurilor, îndepărtează-ţi atenţia de la problemă şi direcţioneaz-o spre numai a fi, repetând în tăcere dar cu simţire, „EU SUNT”. Luându-ţi atenţia de la lumea din jurul tău şi punându-ţi-o pe EU SUNT, astfel încât te pierzi în sentimentul de doar a fi, te vei găsi slăbind ancora ce te leagă de superficialul problemei tale; fără efort, te vei îndrepta spre adânc.
Senzaţia care însoţeşte această experienţă este una de expansiune. Te vei simţi înălţându-te şi dilatându-te de parcă ai creşte. Nu te nelinişti; această experienţă de plutire şi expansiune nu înseamnă decât moartea limitărilor tale. Totuşi, limitările tale vor muri pe măsură ce te îndepărtezi de ele, fiindcă ele trăiesc numai în conştienţa ta.
În acest adânc sau conştienţă extinsă, te vei simţi a fi o pulsândă şi atotputernică forţă, precum ritmul şi adâncul oceanului. Acest sentiment de expansiune este semnalul că acum eşti în apele albastre-adânci unde înoată peştii cei mari. Poate că peştii pe care ai decis să-i prinzi sunt sănătatea şi libertatea; începi să pescuieşti în acest adânc pulsând fără formă al tău după aceste calităţi sau stări ale conştienţei simţindu-te „EU SUNT sănătos” – „EU SUNT liber”. Continui să te revendici şi să te simţi a fi sănătos şi liber până ce convingerea că eşti astfel te posedă.
Pe măsură ce convingerea se naşte în tine, astfel că toate îndoielile se sting şi ştii şi simţi că eşti liber de limitările trecutului, vei şti că ai prins aceşti peşti în cârlig. Bucuria care curge prin întreaga ta fiinţă simţind că eşti ceea ce doreai să fii este egală cu fiorul pescarului ce-şi agaţă peştii lui.
Acum urmează jocul peştelui. Aceasta se obţine întorcându-te la lumea simţurilor. Pe când îţi deschizi ochii la lumea din jurul tău, convingerea şi conştienţa că eşti sănătos şi liber ar trebui să fie atât dehotărâte în tine, încât întreaga ta fiinţă tremură în anticipare. Apoi, trecând prin intervalul de timp necesar care va lua lucrurilor să se întrupeze, vei simţi un fior tainic ştiind că în scurtă vreme, ceea ce nimeni nu vede, dar ceea ce simţi şi ştii că eşti, va ieşi la mal.
Într-un moment în care nici nu te gândeşti, în timp ce păşeşti credincios în această conştienţă, vei începe să exprimi şi să ai ceea ce eşti conştient a fi şi a poseda, experimentând cu pescarul bucuria tragerii la mal a celui mare.
Acum, mergi şi pescuieşte după manifestările vieţii aruncându-ţi plasele în partea cea dreaptă.
Nu poţi forţa nimic în afară, nici prin cel mai puternic efort de voinţă. Există o singură cale prin care poţi porunci lucrurilor pe care le vrei – asumarea conştienţei lucrului dorit.
E o diferenţă uriaşă între a simţi un lucru şi numai a-l cunoaşte intelectual. Trebuie să accepţi fără rezerve faptul că, posedând (simţind) un lucru în conştienţă, ai poruncit realităţii care-l cauzează să-l aducă în existenţă în formă concretă. Trebuie să fii absolut convins de o legătură neîntreruptă între realitatea invizibilă şi manifestarea sa vizibilă. Acceptarea ta interioară trebuie să devină o convingere intensă şi nealterabilă care transcende atât raţiunea cât şi intelectul, renunţând în întregime la orice credinţă în realitatea externalizării altfel decât ca o reflecţie a unei stări interioare a conştienţei. Când înţelegi într-adevăr şi crezi lucrurile astea, vei fi construit o atât de profundă siguranţă, încât nimic nu te poate zgudui.
Iată aplicarea acestei formule victorioase aşa cum o dezvăluie misticul modern astăzi:
1. Defineşte-ţi obiectivul (nu modul de a-l obţine) – obiectivul tău, pur şi simplu; să ştii exact ce este ceea ce îţi doreşti, astfel încât să ai o imagine mentală clară a sa.
2. Ia-ţi atenţia de la obstacolele care te separă de obiectivul tău şi îndreaptă-ţi gândurile spre obiectivul însuşi.
3. Închide-ţi ochii şi SIMTE că eşti deja în cetate sau starea pe care ai cuceri-o. Rămâi înlăuntrul acestei stări psihologice până ce primeşti o reacţie conştientă de satisfacţie completă a acestei victorii. Apoi, deschizându-ţi simplu ochii, întoarce-te la starea ta conştientă anterioară.
Această călătorie secretă în starea dorită, cu reacţia sa psihologică ulterioară de satisfacţie completă este tot ceea ce e necesar pentru a aduce victoria totală. Această stare psihică victorioasă se va întrupa în ciuda a toată opoziţia. Are planul şi puterea de auto-exprimare. Din acest punct înainte, urmează exemplul lui Iosua care, după ce a persistat psihologic în starea dorită până ce a primit o reacţie conştientă completă a victoriei, nu a făcut nimic mai mult pentru a-şi obţine victoria decât să sufle de şapte ori în trâmbiţe
Nu sugerezi nuciodata altcuiva starea pe care doresti sa il vezi exprimand-o;in schimb,te convingi pe tine ca el e deja ceea ce doresti tu sa fie.
În fiecare noapte, pe când adormi, simte-te satisfăcut şi „fără cusur”, căci subiectiva ta iubită întotdeauna formează lumea obiectivă după chipul şi asemănarea concepţiei tale despre lume, concepţie definită de trăirile tale.
Acţiunile şi evenimentele zilei sunt efecte, nu cauze. Liberul-arbitru e numai libertatea de alegere.
„Alegeţi-vă acum cui veţi sluji” [Iosua 24:15] este libertatea ta de a alege ce fel de dispoziţie îţi asumi; dar expresia dispoziţiei este secretul subconştientului. Subconştientul primeşte impresiuni numai prin trăirile omului şi, într-un fel numai lui ştiut, dă acestor impresiuni formă şi expresie. Acţiunile omului sunt determinate de impresiunile sale subconştiente. Iluzia lui de liber-arbitru, credinţa lui în libertatea de acţiune sunt numai ignoranţă în privinţa cauzelor care îl fac să acţioneze. El se crede liber fiindcă a uitat legătura dintre sine şi eveniment.
Omul treaz este constrâns să exprime impresiunile lui subconştiente. Dacă în trecut s-a impregnat necugetat, atunci să înceapă să-şi schimbe gândul şi trăirea, căci numai pe măsură ce face asta i se va schimba lumea în consecinţă.
Simţind o stare produci acea stare. Rolul pe care-l joci pe scena vieţii este determinat de concepţia ta despre tine. Simţindu-ţi dorinţa împlinită şi cufundându-te încet în somn, te distribui într-un rol de jucat mâine pe pământ şi, în somn, repeţi şi eşti regizat în privinţa rolului.
Acceptarea finalului determină automat mijloacele de realizare. Nu te înşela în privinţa asta. Dacă, înainte de a adormi, nu te simţi conştient în starea dorinţei împlinite, atunci vei lua cu tine în odaia celei care te-a zămislit cvasitotalitatea reacţiilor şi trăirilor din starea de trezie de peste zi; şi în somn, vei fi instruit asupra modului în care acestea vor fi exprimate mâine.
Te vei deştepta crezând că eşti un agent liber, fără să realizezi că fiecare acţiune şi eveniment de peste zi este predeterminat de conceptul tău de sine din clipa în care ai aţipit. Singura ta libertate, deci, este libertatea de reacţie. Eşti liber să alegi cum vei simţi şi reacţiona la piesa zilei, dar piesa – acţiunile, actele şi circumstanţele zilei – au fost deja determinate.
Dacă nu-ţi defineşti conştient şi cu intenţie atitudinea minţii cu care te culci, te vei culca inconştient cu o atitudine mentală formată dintr-o amestecătură de sentimente şi reacţii de peste zi. Fiecare reacţie face o impresiune subconştientă şi, de nu e neutralizată de un sentiment opus şi mai dominant, este cauza acţiunii viitoare.
Ideile învăluite în trăiri sunt acţiuni creative. Foloseşte-ţi dreptul divin cu înţelepciune. Prin abilitatea ta de a gândi şi a simţi, ai stăpânire asupra întregii creaţii.
Concepţia ta despre tine când adormi este sămânţa pe care o laşi să cadă în pământul subconştientului. Adormind simţindu-te satisfăcut şi fericit constrânge condiţii şi evenimente să apară în lumea ta pentru a susţine aceste atitudini mentale.
Somnul e poarta către ceruri. Ceea ce duci acolo ca sentiment, ca trăire, vei aduce ca acţiune, condiţie sau obiect în spaţiu. Adormi aşadar cu sentimentul dorinţei împlinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu